Jambo Zanzibar Florin

Cele mai pretioase investitii in calatorii le reprezinta amintirile bogate cu care revin. Zanzibar a ramas fixat in cufarul cu amintiri datorita impactului puternic generat de apropierea de comunitatile locale, massai si swahili, cei mai prietenosi si fideli localnici cu care am creat prietenii sincere si autentice. 

Proaspat intors dintr-un safari sud-african, in care cuvintele „expeditie” si „safari” erau la ordinea zilei, am cautat relaxare, o destinatie exotica de pe acelasi continent de care ma indragostisem, in care sa ma las prada placerii de a nu face nimic… Entuziasmat si nedormit in noaptea dinaintea plecarii, am ajuns sa nu resimt drumul lung, cu doua escalele, ci sa traiesc placerea de a sta prin aeroporturi si avioane: sa ma rasfat cu programele de la bord, cu vinul de Chile si mancarea frumos ordonata in cutiutele elegante ale KLM. Astfel, am aterizat noaptea pe un aeroport mic si aerisit, caldura si umeazeala caracteristice destinatiilor exotice dandu-mi o portie de adrenalina instant. Era momentul unei noi aventuri. Am avut un transfer privat catre Stone Town, la Maru Maru hotel, o cladire cocheta si linistita, situata in labirintul de stradute, cu un patio foarte intim si un restaurant pe acoperis, unde am facut cunostinta cu panorama orasului. Am vizitat The Warrior House, The Old Fort, St.Joseph Cathedral, St. Monica’s Church, Prisons Slave, vechile bai Hamam pe acoperisul carora am urcat (ce sa-i faci, sunt pasionat de inaltimi). Am continuat sa vizitez gradina cu cel mai mare baobab, Darajani Market, de unde am achizitionat diverse condimente nestiute, fructe uscate si am incheiat turul pe celebra strada Gizenga pentru cumparat suvenire. Am gasit cele mai impresionante masti si statui africane la magazinul unui localnic amabil, Fizza, unde se adunau multi turisti polonezi ce primisera recomandari de la cei ce ii trecusera pragul. In timpul transferului spre zona de plaja, am facut o oprire pentru o vizita la ferma de condimente din Kizimbani. Ghidul Mohamed a avut amabilitatea sa ne ofere probe de miros si gust din scortisoara, sofran, vanilie, lemongrass, lipstick fruit, cardamom, piper rosu/verde. Gradina apartine comunitatii din satul respectiv, o ingrijesc pentru obtinerea condimentelor si ingredientelor cu care trateaza afectiunile de sanatate. Vizita s-a incheiat cu spectacolul oferit de un tanar care s-a catarat ca un acrobat intr-un palmier viguros pe melodia de bun venit in Zanzibar „Jambo, Jambo bwana, Habari gani Mzuri sana!”. Am baut apa de cocos din nucile coborate cu grija din palmier, am fost incoronat rege alaturi de regina mea si s-au facut juramintele, am primit cadou cateva bijuterii din frunze de palmier, am avut parte de o degustare de fructe exotice - dintre care cel mai bun si deosebit este jack fruit, carnos si dulce. Seara, am ajuns sa ne cazam in Paradis si sa servim o cina italiana pe plaja pe ritmurile „Nacupenda Malaika”. 

In ziua urmatoare, am vizitat satul din apropierea hotelului, Pwani Mchangani. Am adus provizii de caramel, bomboane si acadele. La intrarea in sat, au napadit pe noi gasti mari de copii care doreau iar si iar „caramela”. Multele lipsuri ii fac sa devina aparent agresivi la vederea unei mici bucurii, trageau si rupeau plasa. Am aflat ca traiesc in colibe din frunze de palmier. Cei care au bani isi ridica locuinte din chirpici sau coral ce se erodeaza in timp, cei care reusesc sa adune mai multi bani fac case mai rezistente. Apa de consum nu este potabila, o extrag din puturi de mica adancime, o fierb sa omoare bacteriile si sa evite bolile, este murdara si sarata. Am aflat ca in scoala ce arata ca o cladire parasita din fostele cooperative, aveau cinci grupe a cate 56 de copii, invata sapte ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Dispensarul medical este foarte slab dotat si acopera o parte mica din populatia satelor din zona, in special cazurile grave si extreme, restul se trateaza cu leacuri traditionale. 

In zilele urmatoare, ne-am bucurat mult de plaja alba, soarele puternic si comunitatea amabila de massai, localnici cu care am jucat fotbal pe plaja, am facut plimbari la Coral Reef sa vedem diverse stele de mare colorate si corali. Cand apa se retrage, raman dune de nisip pline de iarba de mare si arici de mare (atentie la ei, sunt periculosi si trebuie sa te protejezi cu papuci de apa). Am vizitat padurea de mangrove si Jozani Forest ca sa vedem maimutele rosii Colobus ce stateau bine ascunse prin arbusti. Pana la urma am dat de numeroase familii de maimute cu pui si mame protectoare. Am ales sa mergem pe insula de nisip alb din mijlocul oceanului, numita Sand Bank, vizibila la reflux, fiind apoi acoperita de apa. Snorkelingul ne-a oferit minunata ocazie sa vedem frumusetea subacvatica: pesti viu colorati, corali si vegetatie bogata. Am explorat cele mai frumoase peisaje cu apa cristalina si turcoaz, nisip alb si palmieri verzi in jurul insulei, am mancat cel mai bun orez cu sosuri aromate, cel mai bun lobster la gratar si fructe proaspete, am dansat pe ritmurile „Malaika” si „Jambo, bwana!” alaturi de formatiile locale ce veneau si ofereau seara spectacole la hotel, am participat la dansul traditional al massailor, care se aduna in cerc pentru a canta, sari si dansa pentru a-si arata maiestria de best jumper, cel mai lung par, cele mai impodobite accesorii de nas, urechi, gat, maini sau picioare. Fetele participa pasiv la acest dans, stand pe margine si asteaptand sa fie curtate. In momentul in care se arata interesate, intra timid in joc si raspund baietilor. Zilnic, ne intalneam cu mama massai, fete cu copii din comunitate, ce lucrau diverse bratari, lantisoare si cercei pentru a le vinde turistilor. Bucuria noastra cea mare era ca puteam impartasi zambete, ceva dulce si sa imbratisam copiii frumosi si iubitori. In ultima zi de vacanta, am explorat plajele calare pe singurii cai de pe insula. Asa am cunoscut un italian ce adusese caii din Etiopia in scop turistic - nu erau cei mai fericiti pe insula, dar poate fi o experienta once in your lifetime! 

De ce Zanzibar? Pentru o deconectare totala la 180 de grade de civilizatie, pentru bucuria cu care esti primit ca turist si iubit de localnici, pentru ritmul pole-pole al vietii, pentru muzica vesela fredonata de fiecare localnic, pentru diversitatea celor cinci beri, pentru ca merita aruncarea in valurile calde si tavalirea pe un nisip fin si alb ca varul, pentru incarcarea bateriilor si un bronz aramiu de durata. 

Ce iti vei dori apoi? Sa vezi locul de origine al massailor, sa ajungi in satele lor de bastina, sa vezi cu ochii tai frumusetea despre care iti vorbesc pe plaja frumosii massai de la poalele muntelui sfant Kilimanjaro… Si visul incepe sa prinda contur…